Site în mai multe limbi: cum îl faci ca să apară pe Google

Un site în engleză are sens pentru o pensiune cu turiști străini, o clinică cu pacienți din diaspora, o firmă care exportă sau un service din București cu mulți clienți expați. Dar „are și versiune în engleză” se face în mai multe feluri, iar unele nu aduc niciun vizitator din Google. Mai jos e cum se face ca paginile traduse să apară în căutări, după regulile Google pentru site-uri multilingve.

O adresă pentru fiecare limbă

Prima regulă: fiecare limbă are pagini proprii, la adrese proprii. Nu aceeași adresă care își schimbă textul după un cookie sau după setările browserului, pentru că Google vede o singură variantă și o indexează doar pe ea.

Ai patru variante de adrese:

Pentru majoritatea firmelor din România, subfolderul e alegerea bună. Cuvintele din adresă se pot traduce și ele: exemplu.ro/servicii și exemplu.ro/en/services.

Hreflang: cum spui Google care e versiunea în altă limbă

Etichetele hreflang îi spun Google că două pagini sunt același conținut în limbi diferite, ca să-i arate fiecărui om varianta potrivită. Pe pagina în română și pe cea în engleză pui același set:

<link rel="alternate" hreflang="ro" href="https://exemplu.ro/servicii" />
<link rel="alternate" hreflang="en" href="https://exemplu.ro/en/services" />
<link rel="alternate" hreflang="x-default" href="https://exemplu.ro/servicii" />

Trei reguli din documentația Google:

1. Fiecare pagină se listează pe ea însăși și pe toate celelalte versiuni. Dacă pagina în engleză trimite spre cea în română, dar invers nu, Google poate ignora etichetele.
2. Adrese complete, cu https și domeniu.
3. x-default arată pagina pentru cine nu se potrivește cu nicio limbă, de obicei limba principală sau o pagină de alegere a limbii.

Etichetele se pot pune în pagină, în antetele HTTP sau în sitemap. Pe un site făcut pe cod, se generează automat din aceeași listă de pagini, ca să nu rămână niciuna fără pereche.

Google citește limba din text, nu din cod

Google spune că nu folosește atributul lang și nici adresa ca să afle limba unei pagini; o deduce din textul vizibil. De aici câteva urmări:

• o singură limbă pe pagină. O pagină cu meniul în română și textul în engleză, sau cu textul în ambele limbi unul lângă altul, e greu de încadrat;
• traduci tot: meniul, butoanele, subsolul, titlul și descrierea din Google, textul alternativ al imaginilor, mesajele formularului, politica de confidențialitate;
• datele structurate (numele serviciilor, programul, întrebările frecvente) se traduc și ele, ca să corespundă textului vizibil.

Fără redirecționări automate

E tentant ca vizitatorul cu browserul în engleză să fie trimis direct pe /en/. Google recomandă să nu faci asta: redirecționarea după limba ghicită sau după IP poate împiedica oamenii și roboții să ajungă la toate versiunile. Robotul Google vine mai ales din SUA, deci ar vedea doar versiunea în engleză.

În loc de redirecționare, pune un link vizibil spre cealaltă limbă, de obicei sus, în meniu, care duce la aceeași pagină în cealaltă limbă, nu la prima pagină. Poți afișa și o bară discretă („This page is also available in English”), pe care omul o poate închide.

Traducerea: AI, om sau amândouă

Traducerea cu AI e azi suficient de bună pentru un prim draft. Google nu o interzice: politica despre conținutul la scară vizează traducerile automate folosite ca să umple un site cu pagini fără valoare, nu traducerea unui site real.

Ce verifică omul, de preferat un vorbitor nativ:

• termenii de specialitate (medicali, juridici, tehnici), unde o traducere literală sună ciudat sau e greșită;
• cuvintele pe care oamenii chiar le caută. Un turist caută „guesthouse near Sibiu”, nu „pension Sibiu”; un expat caută „English speaking dentist Bucharest”;
• prețurile și unitățile: lei sau euro, TVA inclus sau nu, formatul datei și al orei;
• tonul: formulele de politețe din română („vă rugăm să…”) sună rigid în engleză.

Ce traduci întâi

Dacă bugetul e limitat, nu traduce tot dintr-odată. Începe cu paginile care aduc clienți din afară:

1. prima pagină;
2. serviciile principale, cu prețuri;
3. pagina de contact și de programare;
4. pagina despre firmă, dacă încrederea contează (clinici, avocați, servicii scumpe).

Articolele de blog se traduc doar dacă au sens pentru publicul străin. Un articol despre ANAF nu interesează un turist.

Lista de verificare

1. Fiecare limbă are adrese proprii, în subfoldere.
2. Fiecare pagină are hreflang spre ea și spre toate versiunile, plus x-default.
3. Fiecare pagină e complet într-o singură limbă, cu meniu, formular și metadate.
4. Linkul de schimbare a limbii duce la aceeași pagină în cealaltă limbă.
5. Fără redirecționări automate după browser sau IP.
6. Traducerea e verificată de un vorbitor nativ.
7. Sitemapul conține toate versiunile.
8. Search Console arată paginile în ambele limbi ca indexate. Dacă nu, vezi de ce nu apare site-ul pe Google.

Dacă refaci site-ul ca să adaugi o limbă, păstrează adresele vechi sau redirecționează-le, ca să nu pierzi pozițiile din Google; detaliile sunt în ghidul despre redesign.

Facem site-uri în română și engleză sau în mai multe limbi, cu adrese separate, hreflang generat automat și texte verificate de oameni. Detaliile sunt pe pagina de web design.